Barriga de freira: dulceața cu numele de burtă de călugăriță

Îți trebuie puțină îndrăzneală ca să comanzi o dulceață care se numește „burta călugăriței”. În Portugalia, se servește de sărbători, într-un bol, presărată cu scorțișoară, și se mănâncă cu lingura fără să te gândești prea mult la nume.

Numele este o glumă, și o glumă de mănăstire. Potrivit Wikipediei portugheze, vine de la caracterul desertelor conventuale, făcute din gălbenușuri, zahăr și tot ce aveau la îndemână bucătăriile mănăstirilor. Nimic misterios în ingrediente: tonul denumirii amintește însă că mănăstirile și gurmandiile călugărițelor au fost mereu motiv de zâmbet.

O mănăstire lângă Coimbra, poate

Originea exactă rămâne neclară. Aceeași pagină leagă dulceața de mănăstirea Santa Ursula, din apropierea Coimbrei, care ar fi fost construită la începutul secolului al XIII-lea. Este o pistă, nu o dovadă, și așa trebuie citită.

Mai bine documentat este contextul. În secolul al XV-lea, zahărul se răspândește în Portugalia, iar mănăstirile pun mâna pe el; în secolul al XVI-lea, aproape toate mănăstirile și conventele cultivă arta dulciurilor, potrivit paginii engleze consacrate „conventual sweets”. Călugărițele găsesc acolo un venit și un meșteșug care circulă de la o instituție la alta.

Apoi ordinele religioase sunt desființate în secolul al XIX-lea. Porțile mănăstirilor se închid, dar rețetele nu dispar: ies din ziduri și ajung în bucătăriile de familie, la sărbătorile satului și, mai târziu, în vitrinele patiseriilor.

O rețetă care se face încet

Barriga de freira nu se improvizează. Se pregătește un sirop de zahăr, apoi i se adaugă gălbenușurile, migdalele, scorțișoara și bucăți de pâine. Amestecul trebuie să se îngroașe la foc mic timp de aproximativ patruzeci de minute. Aici se joacă totul: prea repede, ouăle se prind; prea încet, dulceața rămâne lichidă.

Pâinea joacă un rol pe care îl uităm adesea. Dă corp și absoarbe zahărul, ceea ce îi conferă dulceței o textură catifelată, foarte diferită de o simplă cremă.

Se servește în cupe, călduță sau rece, cu scorțișoară pudră deasupra. Unele familii adaugă nucă de cocos rasă, altele un sos de fructe roșii. Versiunea clasică rămâne cea mai apropiată de ceea ce se povestește despre mănăstiri: aproape nimic și multă răbdare.

De ce vorbește acest dulceț diasporei

Pentru comunitatea portugheză din Belgia, un astfel de desert amintește de o bucătărie a sărbătorilor și a duminicilor, unde nu pregătești un dulceț ca să impresionezi, ci ca să strângi oamenii. Îl faci pentru o familie, pentru un vecin, pentru un sfârșit de masă care se prelungește.

La Wooly, patiseria cea mai apropiată de acest spirit rămâne pastel de nata, această tartă cu gălbenușuri pe care o pregătim în magazinele noastre din Etterbeek, Stockel, Uccle și Waterloo. Pentru a gusta moștenirea mănăstirilor fără să așteptați o sărbătoare, categoria pastel de nata reunește creațiile noastre, iar detaliile livrării la domiciliu în Bruxelles sunt pe o pagină dedicată.

Pentru o altă poveste de mănăstire, citiți articolul nostru despre ovos moles din Aveiro, un alt dulceț născut din gălbenușuri și răbdare. Iar dacă treceți pe la una dintre magazinele noastre, găsiți adresele și orarele noastre.

Dulceața nu cere o călătorie ca să fie înțeleasă. O cratiță, o lingură de lemn și puțin timp ajung: restul, ca la mănăstire, se face de la sine.

Surse: Wikipédia (pt), „Barriga de freira” ; Wikipedia (en), „Conventual sweets”.

Foto: Pimfa, „Cinco Barrigas de Freira”, Wikimedia Commons, CC0 (domeniu public).