Ginjinha: paharul mic care spune tot despre Lisabona

Ginjinha își datorează numele ginjei, o varietate de cireașă acidulată pe care romanii ar fi adus-o în Portugalia. Se spune că un călugăr ar fi avut primul ideea de a o asocia cu rachiul, zahărul și scorțișoara. Dar un imigrant spaniol stabilit la Lisabona, Francisco Espinheira, este cel care a vândut primul băutura publicului, într-un mic bar din Largo de São Domingos, care există și azi, deschis din 1840 și condus de cinci generații de aceeași familie.

Ce frapează prima dată este ritualul mai mult decât băutura în sine: comanzi „com ou sem”, cu sau fără cireașă, plătești o monedă, bei dintr-o înghițitură, în picioare, fără să te așezi vreodată. În cartierul Alfama, tradiția ia altă formă: doamne în vârstă, adesea văduve îmbrăcate în negru, își vând propria ginjinha de la o mică masă așezată în fața casei sau direct pe fereastră. La Óbidos, la o oră de Lisabona, este servită într-o cupă de ciocolată pe care o mănânci după ce ai golit paharul, o idee devenită aproape la fel de celebră ca lichiorul însuși.

Nu este un desert, nu este o patiserie, dar este exact genul de moment pe care Portugalia știe să-l creeze cu aproape nimic: un gest simplu, repetat în picioare la colțul unei străzi, care adună străini pe durata unei înghițituri. Aceeași idee animă magazinele noastre Wooly: o tejghea unde te oprești cinci minute, o pauză care nu cere nici rezervare, nici ceremonie, doar dorința de a gusta ceva care are o poveste în spate.

În iunie, în timpul Festas de Lisboa, sărbătorile populare în cinstea Sfântului Antoniu, ginjinha curge din plin pe străduțele împodobite cu ghirlande și sardine la grătar. Atunci acest paharel de nimic devine aproape un simbol al orașului: ciocniți paharele cu vecini pe care nu-i cunoașteți, dansați puțin, plecați cu degetele care încă miros a cireașă. Nu este nevoie de o mare ocazie ca s-o apreciați tot restul anului; o duminică după-amiază sau sfârșitul unei mese sunt suficiente.

O regăsim tot mai des și în cocktailurile contemporane, amestecată cu șampanie sau servită pe gheață ca digestiv modificat, dar tot în picioare, într-un pahar minuscul, rămâne cea mai fidelă istoriei sale. Acasă, este suficient să lași cireșe acidulate să macereze în rachiu cu puțin zahăr și scorțișoară timp de câteva săptămâni, ca să obții o versiune simplificată a rețetei originale.

Vara aceasta, dacă treceți pe la Lisabona, căutați micile vitrine verzi și roșii ale ginjinhei, iar dacă rămâneți la Bruxelles, vă păstrăm aceeași căldură portugheză la tejgheaua magazinelor noastre din Stockel, Etterbeek (Tongres), Uccle și Waterloo.

Surse: Wikipédia (pt), „Ginjinha”.

Foto: Tomislav Medak, CC BY-SA 2.0, prin Wikimedia Commons