De la Flagey la Stockel: cum a cucerit patiseria portugheză Bruxelles

Pe scurt: Patiseria portugheză a ajuns la Bruxelles odată cu emigrația din anii 1960. Comunitatea se stabilește mai întâi la Saint-Gilles, în anii 1970 și 1980, apoi la Ixelles, în jurul pieței Flagey. Associação dos Portugueses Emigrados na Bélgica, înființată în 1966 și oficială din 1968, este cea mai veche asociație portugheză din Belgia.

Există un zgomot pe care îl recunoști chiar înainte să împingi ușa: aburul percolatorului, ceașca pusă dintr-o mișcare sigură pe farfurioară, două cuvinte schimbate în portugheză peste tejghea. Acest zgomot, la Bruxelles, nu a sosit singur. A venit cu trenul, în anii 1960, odată cu oameni care nu intenționau să rămână.

Cei care au plecat

Marele val al emigrației portugheze începe în anii 1960. Țara trăiește sub regimul lui Salazar, războiul colonial cheamă tinerii sub arme, iar munca lipsește. Sate întregi din Nord, din Beira, din Alentejo se golesc de o generație. Destinațiile sunt cunoscute: întâi Franța, apoi Germania, Elveția și Belgia, care se reconstruiește și angajează.

Pleci adesea singur, trimiți bani, îți propui să te întorci peste doi ani. Mulți nu s-au mai întors definitiv. Este o poveste despre care se vorbește puțin în patiserie, și totuși tot ce urmează decurge din ea: o bucătărie nu călătorește fără oamenii care o poartă.

Întâi Saint-Gilles, apoi Ixelles

La Bruxelles, comunitatea se instalează pe cartiere. În anii 1970 și 1980, Saint-Gilles primește o parte importantă din aceste sosiri. Apoi, treptat, viața portugheză se mută spre Ixelles, iar piața Flagey devine un punct de ancorare: magazinele, cafenelele, băcăniile unde găsești bacalhau, orezul carolino, cafeaua prăjită în stil portughez.

Instituțiile urmează aceeași mișcare. Camera de comerț belgo-portugheză există din 1938, cu mult înaintea marelui val. Associação dos Portugueses Emigrados na Bélgica, în schimb, s-a născut în 1966 și a devenit oficială în 1968: este cea mai veche asociație a comunității portugheze din Belgia, creată ca să ajute noii veniți să completeze un formular, să găsească o locuință, să învețe franceza. Astăzi, comuna Ixelles a instalat în piața Flagey o statuie a lui Fernando Pessoa. Poetul din Lisabona veghează o intersecție din Bruxelles, ceea ce rezumă destul de bine povestea.

Ce încăpea într-o valiză

Rețetele nu trec frontierele în cărți. Trec în mâini. O femeie care știe să facă pão de Deus o face la fel de bine la Forest ca la Braga, cu condiția să găsească nuca de cocos. O alta cunoaște ponto de açúcar, punctul de fierbere al siropului pe care îl judeci cu degetul și cu ochiul, fără termometru. Aceste gesturi au făcut călătoria, nu fișele tehnice.

Restul s-a adaptat. Gălbenușurile de ou, materia primă a întregii doçaria conventual, se găsesc peste tot. Scorțișoara la fel. Zahărul, la Bruxelles, nu a lipsit niciodată. Ce lipsea era ocazia: o duminică, o sărbătoare, o împărtășanie, un botez, și atunci cineva scotea o tavă de prăjituri pe care nu le cumpărai nicăieri în oraș.

În fiecare august, călătoriile de întoarcere în țară completau restul. Cunoaștem ritualul: mașina încărcată și valiza de întoarcere plină cu lucruri pe care nu le găseai aici.

Tejgheaua, o instituție

În Portugalia, pastelaria de cartier nu este o boutique de lux. Este un loc de trecere: intri, comanzi o bica (cafeaua scurtă și tare) în picioare la balcão, mănânci o prăjitură, schimbi două vorbe, pleci. Vitrina este plină din ora șapte dimineața și se golește pe parcursul zilei. Nimeni nu stă mult jos.

Acest model nu se exportă ușor. Într-un oraș unde cafeaua se bea așezat și încet, tejgheaua portugheză pare expeditivă. Totuși, a ajuns să-și găsească locul la Bruxelles, întâi la portughezii înșiși, apoi la vecini, apoi la toată lumea. Pastel de nata a servit drept pașaport: o prăjitură pe care o poți explica într-o frază, o mănânci în picioare și care îi pune pe toată lumea de acord.

Astăzi, a doua și a treia generație sunt bruxelleze. Vorbesc franceza sau olandeza la serviciu, portugheza la telefon cu familia și continuă să judece o patiserie după un singur criteriu: trosnește crusta?

La Wooly

Această istorie o prelungim noi, la scara noastră. Cele patru magazine din Bruxelles și periferie: Stockel, Uccle, Waterloo și rue des Tongres la Etterbeek, la câteva minute de Flagey, oferă patiserie portugheză așa cum o găsești acolo. Pastel de nata iese din cuptor în șarje și este mai bun călduț, ca la tejghea.

Nu este nimic nostalgic în asta. O bucătărie care călătorește nu se păstrează sub clopot: continuă să se facă, într-un alt oraș, pentru alți oameni. Exact asta făceau primele valize sosite la Flagey.

Pastéis de nata ale noastre, în șapte arome, se comandă și online, cu livrare la domiciliu în Bruxelles și în țările vecine.

Surse: Université libre de Bruxelles - RomaNet, „A emigração lusitana: imagens lusófonas nos cafés e lojas de Bruxelas” ; Wikipédia, „Associação dos Portugueses Emigrados na Bélgica”.