Fogaça: pâinea dulce pe care fetele o poartă pe cap

Pe 20 ianuarie, orașul Santa Maria da Feira devine, pentru o zi, zi liberă municipală. În acea zi, pâinea dulce numită fogaça nu se taie într-o farfurie: este purtată pe capul unor fete tinere care înaintează pe străzi, cu spatele drept, sub privirile tuturor.

Fogaça este o pâine dulce tradițională a regiunii. Wikipedia o prezintă drept pâinea locală a parohiei, cunoscută împreună cu târgul său. Se face manual în brutăriile din zonă și se coace în cuptor după metode tradiționale. Textele pe care le-am citit nu dau rețeta detaliată și nu vă vom inventa una.

De ce o pâine și de ce s-o porți? Pentru că istoria începe cu o promisiune. Potrivit articolului e-konomista, tradiția s-a născut dintr-un voto, un angajament luat față de sfântul Sebastian, în timpul unei epidemii de ciumă. Locuitorii țărilor Santa Maria i-au promis sfântului lor patron o procesiune anuală și oferirea unei pâini dulci speciale. Tradiția datează din 1505, iar de atunci promisiunea se ține în fiecare an.

Această origine schimbă felul în care privești pâinea. Ea n-a fost inventată ca o gustare de târg. Este o ofrandă, iar orașul o știe: de aceea o scoate din brutărie cu atâta grijă.

Nici forma nu este întâmplătoare. Potrivit aceluiași articol, fogaça stilizează donjonul castelului Feira, cu cele patru turnulețe ascuțite de la colțuri. Castelul, pe care Wikipedia îl leagă de secolul al XI-lea, domină încă orașul. Pâinea poartă, deci, în miniatură silueta cetății care protejează comunitatea.

Cele care o poartă sunt meninas fogaceiras. Peste 250 de fete tinere iau parte la cortegiu, îmbrăcate în alb, cu fulare colorate. Ele înaintează cu fogaça așezată pe cap, fără s-o țină în mână. Gestul cere calm, o postură foarte dreaptă și o anumită concentrare: pâinea nu trebuie să se miște cât timp mulțimea privește.

Ziua de 20 ianuarie rămâne ziua forte, iar sărbătoarea se încheie cu procesiunea care amintește promisiunea. O sărbătoare religioasă veche de peste cinci secole, purtată de fete tinere din oraș: imaginea este rară și se repetă în fiecare an.

Ce frapează în această poveste este contrastul. Pe de o parte, o pâine dulce, pe care o mănânci fără să te gândești. Pe de altă parte, o ceremonie care cere rigoare: un cortegiu, fete tinere care merg sub greutatea unei pâini întregi, un pas după altul. Dulceața nu se opune solemnității. În acest oraș, cele două merg împreună, și de aceea, probabil, sărbătoarea a durat atâta vreme.

În multe dulcețuri portugheze regăsești aceeași logică: prăjituri făcute să fie împărțite în familie, oferite vecinilor, păstrate câteva zile pentru vizite. Un desert de sărbătoare nu trebuie să fie spectaculos ca să conteze. Ajunge să strângă oamenii în jurul unei mese.

Pentru noi, la Bruxelles, fogaça amintește o evidență: patiseria portugheză ține în primul rând de sărbătorile și promisiunile ei. O pâine de sărbătoare nu este un produs ca oricare altul. În magazinele noastre din Etterbeek, Stockel, Uccle și Waterloo, patiseria se împarte la fel, începând cu pastel de nata.

Dacă treceți pe la una dintre magazinele noastre, întrebați-ne ce scoatem din cuptor în ziua respectivă. Iar dacă doriți să citiți o altă pâine de sărbătoare portugheză, articolul nostru despre broa de Avintes, pâine de porumb și secară de pe malurile Douro-ului, vă așteaptă.

Surse: e-konomista, „Festa das Fogaceiras” ; Wikipedia, „Feira (Santa Maria da Feira)”.

Foto: L'Éclipse, „Fogaceiras”, Wikimedia Commons, CC BY 4.0.